luni, 12 septembrie 2016

Suflet obosit

Există oameni în care crezi, pe care consideri că-i cunoști cel puțin la fel de bine ca pe propria-ți persoană. Aceștia se deosebesc de celelalte persoane de care viața te înconjoară zilnic. În sufletul tău au un loc preferențial și pentru că-i iubești, poate că le atribui mai multe calități decât au de fapt, ești tolerant față de greșelile pe care le fac, încerci să-i înțelegi chiar și atunci când ei înșiși nu reușesc și uneori îi pui chiar mai presus decât pe tine.
Ce dureroasă e însă dezamăgirea!
Ce greu este să  recunoști față de tine cât de mult te-ai înșelat.
Ce ușor îți pot provoca suferință profundă  oamenii pe care îi iubești, respecți sau apreciezi cel mai mult.
Lacrimile sunt așa de grele încât ochii nu le mai pot plânge. Ele zac în inimă provocând răni care se închid atât de greu...
Oare se mai închid vreodată cu adevărat?
Sufletul meu a obosit să-și ia rămas bun de la oameni dragi căci, din păcate, nu a învățat încă să uite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu