vineri, 20 noiembrie 2009

Ultimele explicaţii


Când m-am apucat să scriu aici simţeam prea multe şi aveam prea puţini oameni cărora le puteam împărtăşi gândurile mele. Nu mi-am făcut blog ca să mă cert cu lumea, nu l-am făcut ca să fiu comentată, nu am vrut să mi se dea sfaturi (dacă am nevoie, le cer de la cine cred eu că e în măsură să mi le dea), nu am nevoie să fiu nici aprobată, nici dezaprobată, nu e nevoie să îmi ia cineva apărarea sau să se certe persoanele care mă citesc între ele pentru mine şi în nici un caz nu am avut şi nu am de gând să îmi spăl rufele pe aici. Mi-am făcut blog pentru că aşa am simţit, pentru că aşa am vrut EU, pentru că am dreptul să fac ce vreau cu viaţa şi timpul meu liber.
Niciodată nu m-am gândit că există persoane atât de infantile încât să fie capabile să îmi spună ce au de spus aici, de după "anonim" , în aşa hal. E adevărat că de unde te aştepţi mai puţin sare iepurele, e adevărat că cei pe care îi crezi aproape "te sapă" şi e adevărat că oricât de sigur ai fi că ştii cum e un om, că îl cunoşti, te poate surprinde neplăcut exact când ai avea mai puţină nevoie.
Nu îmi place să fiu ridicată în slăvi şi nici nu am fost vreodată, sunt perfect conştientă de ce şi cine sunt, de defectele şi calităţile mele.
Există oameni care au firi pur şi simplu incompatibile, care nu se pot înţelege cu adevărat unii pe alţii şi există oameni care nu pot să conceapă asta, care analizează totul doar prin ei, cărora le place să eticheteze, care vor să fie totul ca ei, care nu înţeleg că fiecare om are propriul fel de a vedea lucrurile, de a acţiona, de a simţi, de a reacţiona. 
Sunt oameni care nu au văzut în mine decât o naivă, o visătoare, una care dă prea multă importanţă banalităţilor, o persoană care nu ştie ce e aia viaţă, care pune prea mult preţ pe iubire, prietenie, fidelitate, care a fost ce au vrut alţii să fie şi care se plânge şi plânge tot timpul. Sunt şi oameni care au văzut mai mult decât atât, care m-au înţeles cu adevărat, cărora nu le-a luat deloc mult timp să mă "simtă", să realizeze cine e Ana, să mă accepte exact aşa şi cărora le mulţumesc din suflet. Sunt oamenii care mă ajută să merg mai departe, care mă fac să zâmbesc când îmi vine să urlu, care mă lasă să plâng, să mă descarc, care doar sunt lângă mine când am nevoie.
Celorlalţi le spun acum, dacă nu m-am făcut înţeleasă altfel, căutaţi în altă parte ce nu aţi găsit la mine. Am dat mereu tot ce am putut, nu m-am dat niciodată "la fund", nu am fugit de greu, am încercat să înţeleg şi dacă nu am putut înţelege v-am acceptat aşa cum aţi fost. Nu am vrut niciodată să schimb pe cineva sau să se schimbe cineva pentru mine şi am vrut acelaşi lucru în schimb. Asta pentru că nu am fost "cine au vrut alţii ", am fost şi voi fi doar eu.

Eu,
mă las pe mine pentru cei pe care-i iubesc, îi pun de multe ori mai presus de mine deşi nu îmi cere nimeni şi nu aştept nimic în schimb 
prefer să fiu cea care cedează, nu pentru că nu am orgoliu sau pentru că nu sunt încăpăţânată ci pentru că uneori sunt lucruri mai importante decât asta 
plâng când mă răneşte cineva, când sunt dezamăgită, când sunt tristă, când mi se face milă, când mă enervez foarte rău, când simt că nu mai pot, cand mă bucur prea mult...Da, plâng mult...aşa mă descarc eu. Şi ce dacă??? 
sunt prea sensibilă, mă dor gesturi, cuvinte care pentru ceilalţi sunt minore, care nu vin neapărat conştient, intenţionat 
am iertat orice. Nu ştiu să urăsc, să duşmănesc dar am fost rece şi niciodată aceiaşi cu cei care mi-au greşit 
sunt mult mai puternică decât par, decât mă cred majoritatea şi mă dau cu greu bătută 
nu fug de unde alţii ar fugi mâncând pământul 
nu am pus niciodată banii, realizările mai presus de oameni şi nu o să o fac chiar dacă oamenii m-am dezamăgit şi mă vor dezamăgi 
nu sunt superficială, nu fug de responsabilităţi, de propriile acţiuni sau vorbe 
nu m-am crezut niciodată buricul pământului, nu am crezut (ca alţii) că totul se învârte în jurul meu, nu sunt îngustă la minte 
sunt exagerat de sinceră şi mă ataşez prea repede de oameni. Din păcate şi de cei care nu merită. 

Eu merit mai mult decât nişte vorbe aruncate aiurea, merit mult mai mult respect pentru că am fost întotdeauna OM şi cine simte că mai are încă chestiuni neîncheiate cu mine să nu o facă aici. Să o facă direct, sau deloc.

6 comentarii:

  1. As prefera sa te contrazic, la anumite lucruri.
    avand in vedere anumite realitati.
    Realitatea este ca tu te contrazici singura, in ceea ce incerci tu sa explici lumii, deoarece faptele tale fata de anumite persoane care au crezut in tine, si care intradevar ti-au dorit binele, vin exact in contradictoriu cu ceea ce zici tu ca faci.
    De multe ori si chiar tu ai recunscut in randurile tale expuse de-a lungul timpului ai dat dovada de un oarecare egoism si subiectivism propriu, plus ca ai cerut si chiar realizat prin diferite mijloace indepartarea drastica a unor persoane care poate nu te-au deranjat sau nu ti-au gresit enorm, incat sa fie tratate cu indiferenta sau criticile tale la adresa lor.
    Asa ca , te rog reconsidera ceea ce vrei sa spui, si incearca sa analizezi faptele tale, si nu a celor de langa tine, deoarece nimeni nu e perfect, si mai ales tu, fiecare din noi avem o personalitate si idealuri, fiecare gresim, asa ca incearca te rog, sa nu mai critici lumea, cand tu de fapt ai anumite greseli.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu m-am considerat niciodata perfecta dar am avut si am dreptul sa pastrez langa mine pe cine vreau, pe cine cred ca merita si sa indepartez prin mijloacele pe care le consider potrivite pe cine nu. Si eu as prefera ca oamenii sa aiba curajul sa isi asume opiniile proprii. Realitatea e ca altfel, nici nu merita luate in calcul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti o frumoasa si o desteapta....sint pe blogul tau de o ora si nu ma mai satur de citit.Scrii minunat...felicitari.
    Nu lasa pe nimeni sa -ti vorbeasca urit...nu meriti.
    Eu am 53 de ani si te admir pentru gindurile si sufletul tau frumos.
    Mult noroc in viata !!!
    Anto

    RăspundețiȘtergere
  4. EU ITI MULTUMESC....pt ca existi.
    Stii, unii se nasc mai frumosi, mai bogati, mai sanatosi. Dar dincolo de cruzimile astea, noroacele si ghinioanele noastre depind, in mare masura, de noi si de mintile noastre. In afara de marile catastrofe si lugubrele boli - care tin de niste legi nestiute si pe care le vom decodifica, probabil, in alte vieti - avem o puzderie de necazuri carora le-am semnat cu buna stiinta controlul tehnic de calitate.
    Cred ca cele mai frumoase relatii din lume raman aceste prietenii elegante ... in care ultimul cuvint nu a fost spus, ultimul pas nu a fost niciodata facut si prieteni ramin prieteni indiferent de situatie...poate, chiar si dupa ce se despart.. Prieteniile neconsumate total, in care familiaritatea instalata in numele linistii nu duce la evaporarea totala a respectului, a sfielii, a emotiei fara de care eu cred ca nu se poate rezista pana la capat.
    AM COPIAT ADRESA BLOGULUI TAU...VOI REVENI CIT DE DES VOI PUTEA....Ador sa citesc textele tale..pupici
    Anto

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana ..un pic de noroc, un pic de fericire ...si multa,multa sanatate iti doresc !!!
    Noaptea isi va lasa,
    Din mantia-i nocturna vis pe perna ta!
    ...SA DORMI PE PETALE DE FLORI...
    ...INVELITA CU STELE DE-ARGINT...
    ...VISEAZA FRUMOS PANA-N ZORI...
    ...ZAMBESTE SI FII FERICITA...!!!
    Antoooooooooooooooooooooo
    ...NOAPTE BUNA SI VISE PLACUTE!

    RăspundețiȘtergere