luni, 16 noiembrie 2009

Scrisoare...


Există oameni care se întorc mereu la mine. Oameni care au jucat un rol important în viaţa mea cândva şi care revin de câte ori doresc, cu aşteptări deplasate, uneori de-a dreptul năucitoare. 
Ştiu că asta se întâmplă din vina mea. Ştiu că am fost prea bună, am tolerat prea multe şi oricât de rănită am fost nu m-am putut niciodată rupe de oamenii care au contat, ştiu că am preferat tot timpul să rămânem prieteni, amici, cunoştinţe, orice în afară de varianta în care ne ignorăm total, ne prefacem că nu ne-am cunoscut pentru că asta mi se pare o prostie, o copilarie.
Asta nu înseamnă că pot, vreau să trec cu vederea orice şi oricât, nu înseamnă că pot fi pusă într-un colţ, să aştept cuminte să ţi se facă dor, să rămâi singur sau să ai nevoie de cineva care să-ţi ridice moralul cînd eşti la pământ. Nu înseamnă că aşteptarea şi răbdarea mea sunt infinite. Şi pentru tine, chiar s-au terminat de ceva vreme. Dacă am vorbit, vorbesc şi voi vorbi sincer, deschis despre sentimentele mele, dintr-o perioadă sau alta, e pentru că nu am nimic de ascuns, pentru că am curajul să nu mă ascund după degete şi nu pentru că "nu am trecut peste". Am trecut demult peste. Când "eşti o persoană specială pentru mine", "nu vreau să suferi din cauza mea", "îmi doresc să fii fericită" au început să-mi provoace silă (probabil pentru că le-ai repetat de prea multe ori dar nu le-ai demonstrat niciodat ) , imediat după ce am ştiu că eu am încercat totul, tu nu ai mai contat. Ai rămas o amintire şi nimic mai mult. Nu m-aş întoarce la tine oricât de rău ţi-ar părea, oricât de mult ai vrea vreodată, pentru că nu mai are sens, pentru ca nu mai simt...
Măcar sunt optimistă, luptătoare, plină de încredere cum ţi-ai dorit mereu să mă vezi chiar dacă tu m-ai pierdut definitiv, chiar dacă altul va fi cel care mă va vedea cum sunt de fapt, mă va aprecia, mă va ţine lângă el, va avea grijă de inima mea.
Ştiu că nu mi-ai vrut răul, eşti iertat, sunt împăcată şi privesc înainte spre ceva mai bun, spre cineva care să mă merite.

5 comentarii:

  1. Este greu sa ramai prieten, amic sau mai shtiu eu ce cu cineva de care te leaga anumite sentimente.....asta atunci cand sunt reale sentimentele....Si ce pot sa-ti zic .... ai lipiciul tau...poate de aceea se tot intorc la tine...:P

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc draga. sper sa nu mi se urce la cap :D :-*

    RăspundețiȘtergere