duminică, 4 octombrie 2009

De toamnă...


...Când în grădină şi-n casă e miros de flori de toamnă,
...când în jur se amestecă frunze galbene, ruginii, verzi şi am câte-o castană în geantă, pe birou, pe fotoliu, în bibliotecă, în dulapul de la şcoală,
...când ploaia e mai frumoasă ca niciodată şi aş sta ore întregi să o privesc pe geam sau doar să o ascult stând infofolită în pat, cu o ceaşcă de cafea în mână,
...când devin insensibilă la lucrurile care altfel m-ar măcina, nu mi-ar da pace, punându-mi nervii şi rabdarea la încercare şi nu mă mai doare nimic din ce mă durea,
...când deşi sunt tristă, mai melancolică şi mai gânditoare ca de obicei, ma simt ciudat de liniştită sufleteşte şi am senzaţia că nimic nu ma poate scoate din "apele mele",
...când vreau doar să fiu singură cu gândurile, muzica şi cărţile mele iar în afară de discuţiile cu una sau doua persoane de care simt nevoia, cărora le simt lipsa şi le duc dorul, restul îmi sunt indiferente, 
e toamnă.

2 comentarii:

  1. Toamna mă vrea,și eu la fel.O simt.Prin absolut orice.Prin nopți ,prin zile,prin somn,prin vise ,prin respirație.Deși vara asta m-a culminat cu emoțiile puternice.Dar eu ,eu vreau toamna.
    Căldura asta,mă pune pe sentimente nostalgice.
    imi vreau zilele de toamna ...
    Asa sunt fericita,fericita,fericita,asa uit ca mi-e somn,ca uneori lumea nu e asa cum as vrea eu sa fie.Se sparg picaturi de pervarz iar apa intra-n casa.Nu o sa mai gandesc niciun gest,fapt ori fenomen,dar n-am sa uit de cer.
    A dat soarele.Bine,ii acord intelegere verii,o las sa-si faca bagajele.A fost prea mult timp,toamna doar in sufletul meu, si-o sa mai fie:x.ador toamna...Mi-e dor de toamna, de culoare, de vita de vie, de soarele cald si adierea vantului calator.mi-e dor de toamna oriunde...chiar si diminetile acelea au un miros specific...sau poate mi se pare mie...oricum toamna e...toamna...e ceva deosebit...cand afara cad frunzele si se pregateste sa ploua.....si eu visez la printul de pe calul alb....bn..se poate visa si vara sau primavara...dar printul meu vine doar toamna...pentru ca are un cal aramiu...si afara miroase a nuci coapte...iar el adora costumul de culoare verde amar...sa fiu sincera inca nu am intalnit acel print...dar inca sper si verdele toamnei inseamna speranta...si toamna este speranta ...atunci cand stai pe o banca parasita in parc...cu un buchet de sperante in mana si privesti la dansul singuratic al frunzelor de toamna....este o zi lunga de august...sper sa se termine repede...mi-e dor de toamna...si toamnei ii e dor de mine...o auzi??...ne vorbeste....dar nu prea inteleg ce zice pentru ca vara se amesteca in glasuri usoare cuea...oricum a zis ca ma iubeste..si eu te iubesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. scz ca am scris sub anonimat ...
    andreea baciu sunt...mi-a placut mult postarea..
    eu una ador toamna...

    RăspundețiȘtergere