miercuri, 21 octombrie 2009

"Ceea ce e în inimă contează"

Am fost foarte impresionată zilele astea când am citit cum a explicat pentru ora de cultură civică un baieţel de clasa a V a, Petrişor, expresia "bun ca pâinea caldă".
Faptul că ei văd totul simplu, foarte clar, pot explica uşor, plini de naturaleţe şi sinceritate, multe lucruri pe care noi ne chinuim să le definim mă face să mă întreb din nou la ce e bună maturitatea cu care ne lăudăm noi?... De ce uităm noi lucrurile cu adevărat importante şi acordăm atâta importanţă lucrurilor care nu merită?...
Petrişor a scris aşa: "Expresia aceasta înseamnă că un om este foarte bun, este minunat. El ajută pe toată lumea, chiar şi pe ţigani. Mai înseamnă că acest om este respectuos, generos şi cu bună simţire. Vorbeşte frumos, nu înjură şi dă bani la copiii săraci. El este un model. Nu contează să fie frumos sau urât, ceea ce e în inimă contează. Şi nici nu contează cum este, bogat ori sărac. Bunatatea lui contează".
Câţi dintre cei maturi mai cred că nu contează frumuseţea, bogăţia şi că "ceea ce e în inimă contează"?

6 comentarii:

  1. Buna intrebarea Ana,oare cati dintre cei maturi mai stiu c e aia dragoste,respect,puritatea sufletelor...?pe mine una ma intristeaza toate aceste lucruri,ma fac sa ma intreb pentru ce mai traiesc daca toate aceste valori care ar trebui sa fie sfinte pentru noi nu mai exista de mult???Copiii sunt cel mai frumos lucru de pe pamant...din puntul meu de vedere ei ne mai dau puterea de a trece peste anumite hopuri,pentru ei ne dorim ca sa rasara soarele si a 2 a zi,pentru ei ne rugam sa fim sanatosi sa le putem oferim tot ce au nevoie...de multe ori spunem ca,copiii nu inteleg anumite lucruri,ca sunt prea mici,ca nu stiu nimic,dar de cele mai multe ori ei inteleg mai multe decat am putea intelege noi vreodata si cand noi vedem totul asa de complicat ei vad totul foarte simplu si frumos...lucrurile nu sunt intotdeauna asa complicate precum par si daca ne-am deschide putin inimile am putea vedea asta,ne-am putea ridica voalul de pe ochi si am putea vedea adevarata viata si frumusetea ei,dar...parerea mea e ca mai e mult pana o sa reusim asta...din pacate!!!:((

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi place să cred că de fapt ştim care sunt lucrurile importante şi chiar dacă le uităm la un moment dat, ni le vom aminti atunci când vom avea mai mare nevoie să ştim ce contează în viaţa noastră.
    Nu mă mai lăsaţi să ghicesc autorii comentariilor : p

    RăspundețiȘtergere
  3. vărsătorii sunt foarte curioşi =)).mă bucur că nu m-ai lăsat şi tu să ghicesc autorul şi că ţi-au atras atenţia rândurile mele. te pup

    RăspundețiȘtergere
  4. unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa...asta e varianta "de lux" i-as spune...varianta mai vulgara e..oamenii abia isi pot scoate din minte grija zilei de maine..cum mai poti astepta ca tu ca om sa te mai gandesti la nu stiu ce valori, cand..cand nu stii ce o sa iti pui pe masa maine..?copii lasa aceste lucruri in grija parintilor..e si normal...ei sunt ludici, sunt cuprinsi de febra sarbatorii jocurilor...faptul ca te miri mai ana de naivitatea copiilor care vad lucrurile simplu,dar totusi ei nu le si discern la modul realist si clar..ca si cum ai vedea coaja oului si ai crede ca oul e format doar din coaja...alta comparatie nu am gasit..:)maturilor le ramane melancolia..prejudecatile...ok..si acuma apuca-te sa ma judeci..inca odata draga Ana, o s ate las sa ghicesti cine sunt..

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt de acord cu prima parte, ştiinţa, grijile, greutăţile ne schimbă dar e bine să ne putem întoarce câteodată la copilul din noi pentru a ne putea bucura de lucrurile pe care le avem, atât cât le avem. Pentru fiecare lucru există o compensaţie, pentru fiecare greutate primim şi o alinare. Trebuie doar să avem capacitatea să o vedem, să o apreciem, să ne bucurăm aşa cum putem de ea. Asta e părerea mea şi faptul că mă impresionează şi apreciez astfel de lucruri nu mi se pare ceva aşa de grav şi demn de critică.
    Nu te judec, te las pe tine să mă judeci pe mine, începi să te specializezi deja. Nu pot să ghicesc cine eşti, sau poate nu m-am străduit destul... Totuşi ar fi interesant să îmi spui de ce dacă tot mă critici atât mai citeşti încă ceva "banal" şi "mediocru" după cum ai caracterizat tu ce scriu eu aici.

    RăspundețiȘtergere