miercuri, 23 septembrie 2009

Romeo şi Julieta


Prea mult suflet pentru ce şi cine nu trebuie. Prea multe dezamăgiri, prea multe speranţe distruse. Nu am suferit niciodată dacă nu am primit cât am oferit şi nici măcar nu am oferit cerând sau aşteptând să primesc ceva în schimb dar ar fi fost frumos ca măcar uneori cineva să facă la fel pentru mine. Şi dacă s-ar fi putut să facă asta cineva pentru care si eu am făcut la fel ar fi fost cu atât mai bine. Cred că de aici plecă şi supărarea mea. Sunt săpărată că nu am contat pentru cine mă aşteptam să contez, sunt dezamăgită pentru că am văzut încă o dată că principiile, lucrurile de bun simţ sunt doar în capul meu şi nimeni nu mai ţine cont de ele, toată lumea e interesată numai şi numai de binele propriu.
Păcat că nu am contat pentru cine trebuia să contez... dar bine că am văzut că sunt mulţi cei cărora le pasă, care îşi fac timp să mă întrebe cum mă simt, ce e cu mine. Am crezut că am o singură prietenă adevărată, care s-a dovedit a fi doar o iluzie, dar de fapt aveam mai mulţi cărora nu le-am dat şansa să-mi arate prietenia şi aprecierea lor. Am pierdut o "prietenă" şi am câştigat mai mulţi. Sau cel puţin aşa îmi place să cred, pentru că vreau să vad doar partea bună a lucrurilor, nu are rost să sufăr pentru cineva care m-a putut da cu uşurinţă la spate, m-a putut călca în picioare şi pune în situaţii mai mult decât penibile. Nu are rost, nu vreau şi voi face tot ce pot ca să doară cât mai puţin, ca să îmi văd de alte lucruri mai importante din viaţa mea.
De iertat nu se pune problema, am iertat întotdeauna orice dar nimic nu a mai fost vreodată la fel...