luni, 24 august 2009

Despre omul frumos...


"Frumosul rănit de sabia realului îşi lasă sângele ca jertfă (asupra acestuia), dar, ce ciudat, numai aşa, rănit, frumosul înfrumuseţează!
Iar realul astfel înfrumuseţat, pleacă la drum cu o altă inimă.

Este nevoie de această rănire, a frumosului, ca realul să nu cadă o dată cu istoria, să fie salvat de vremelnicia ei şi de registrul său minor. Fiecare om frumos poartă parcă, precum o moştenire hristică, cununa de spini a realităţii. Dar tocmai acest sacrificiu al frumosului face ca realitatea să devină o altă realitate.
Dan Puric, Despre omul frumos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu