miercuri, 5 august 2009

Dependenţă...

În fiecare zi a vieţii noastre putem conştientiza ceva, putem învăţa lucruri mărunte dar importante, dacă ne acordăm un răgaz de câteva minute în care să medităm la ce s-a întâmplat în ziua respectivă.
Eu îmi acord un astfel de răgaz în fiecare seară înainte să adorm. Aseară mă gândeam cât de important poate fi un simplu zâmbet sau un cuvânt bun, puţină atenţie, câteva minute din partea cuiva.
Momentele în care ne vede cineva, ne ascultă, contăm măcar câteva minute mai mult decât orice alt lucru sau persoană pot face diferenţa, ne pot determina să spunem că am avut o zi bună chiar dacă a fost plină de probleme, de nervi şi de stress. Poate fi mai bună doar pentru că nu suntem nevoiţi să fim singuri în ea.
Fiecare dintre noi a avut la un moment dat o astfel de persoană în viaţa sa. Aceşti oameni apar cine ştie de unde, treptat încep să facă parte din viaţa noastră, sunt prezenţi aproape zilnic şi devin la un moment dat indispensabili. Ne trezim că am devenit dependenţi, conştientizăm cât de important este "drogul" nostru când prezenţa lui se face simţită mai mult decât în mod obişnuit sau când suntem puşi în situaţia de a aştepta întâlnirea cu el. Nerăbdarea, sentimentul că ne lipseşte ceva, că suntem cumva incompleţi sau dimpotrivă faptul că putem uita de lucrurile negative care ni se întâmplă, că supărările noastre pot fi şterse complet din minte chiar şi pentru puţină vreme, bucuria pe care o simţim deşi nu avem nici un motiv sunt semne clare că dependenţa s-a produs deja.
E posibil ca vreodată, motivat sau nu, "drogul" nostru să dispară fără să ştie cât reprezintă pentru noi sau dacă ştie, cu gândul că vom trece şi peste asta, fară să-i treacă prin minte că acel gol dureros nu se mai poate umple, că nu se poate găsi înlocuitor, compensaţie pentru oameni. Ne va rămâne atunci doar posibilitatea de a ascunde şi asta în noi ca pe multe altele... E posibil şi ca dependenţa să devină reciprocă, ceea ce nu poate fi decât minunat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu