luni, 27 iulie 2009

...

Sunt zile bune, rele, zile care seamănă leit între ele sau nu, zile deosebite (deşi foarte rare), zile triste, tot felul de zile...
Astăzi a fost una din zilele în care mi-am dorit să mă izolez de toată lumea. Am şi astfel de zile, tot mai dese parcă în ultima vreme. Nu am reuşit să mă decid dacă ar fi mai bine să ma evapor, să mă dizolv pur şi simplu ca şi cum nu am existat niciodată sau dacă nu ar fi mai plăcută o eventuală auto-exilare pe Lună, pe Marte, într-un loc uitat de ceilalţi.
Astfel de zile am când simt că nu mai pot , că e prea mult pentru mine ce se întâmplă, că nu sunt destul de puternică sau poate nu mai am suficientă voinţă să strâng din dinţi şi să merg mai departe.
Mă gandesc, încerc să găsesc ceva ce aş putea avea în comun cu lumea din jurul meu şi reuşesc cu greu să văd câteva repere, să îmi amintesc că există şi câţiva oameni deosebiţi. Ce să-mi găsesc în comun cu răutatea, prostia, viteza după lucruri neesenţiale, nedreptatea, nesimţirea sau materialismul de care majoritatea dau dovadă?
Mi s-a spus, şi nu de puţine ori, "gândeşti prea mult", "eşti prea idealistă", "nu mai visa cu ochii deschişi", "nu eşti capabilă să te adaptezi", "maturizează-te Ana!". Cred că sunt destul de matură dacă reuşesc să văd lucrurile aşa cum sunt de fapt, dacă sunt în stare să mă opresc şi să-mi pun astfel de întrebări. Sau poate doar mă consider aşa, poate mă cred superioară şi am o părere prea bună despre mine (deşi asta ar fi chiar o premieră). Şi să mă maturizez ce-ar însemna oare? Să fiu ca majoritatea? Să mă conformez zilelor în care trăiesc şi să fac ce face toată lumea, cum face toată lumea fără să mă gândesc prea mult la asta şi fară să îmi fie silă de mine că mă transform în ceva banal şi fară suflet? Să-mi fac un scop din a avea cât mai mulţi bani, o anume funcţie şi să alerg disperată doar pentru asta? Să mă "distrez", sa-mi "trăiesc viaţa", să bun banii înainte de orice , să nu mai cred în dragoste ci doar în "aranjamente" reuşite? Să nu mai găsesc timp pentru lucrurile mărunte care îmi bucură inima, care îmi aduc, şi aşa puţina, bucurie? Să mă molipsesc şi eu de "efectul de turma"?
Atunci aleg să copilăresc mai departe, să fiu în continuare la fel, să nu fiu deloc matură, sa fiu singura...

2 comentarii:

  1. nici nu ai cum sa gasesti puncte comune cu astfel de oameni..si , nematurizarea cred ca e solutia pentru a rezista printre acesti oameni care au asemenea repere..si, cand te gandesti ca ei sunt de mii de ori mai slabi decat tine...de ce? pentru ca tot timpul au sunt constienti ca nu au...
    aminteste-ti de hagi tudose....
    carmen

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc din suflet Carmen ca mi-ai fost mereu alături în momente importante pentru mine. Ţi-am simţit tot timpul sprijinul şi chiar daca ai preferat sa mi-l acorzi din umbra oarecum, am fost conştientă de el.

    RăspundețiȘtergere